Mai este vorba despre tradiție la nunțile moderne?
Cu toții știm că din cele mai îndepărtate timpuri, noi oamenii am consacrat evenimentele din viața noastră, fie ele fericite sau triste, cu un set de ritualuri pline de semnificații
De la ritualurile înainte și după vânătoare ale strămoșilor noștri, la nașterea unui prinț moștenitor și până la nunți și botezuri, toate acestea sunt împlinite prin urmarea unor ,,reguli”, unor mișcări, obiecte, care au o încărcătură deosebită de semnificații și scopuri.
Posibil ca acestea sa fi fost ajutorul care a adus prosperitate popoarelor dinaintea noastră sau fericire nuntașilor și sănătate copiilor de la botez încolo sau sa fie doar produsul minții omenești ca un ghem de superstiții?
La întrebarea asta poate nici n-am vrea să căutăm un răspuns, fiindcă toate acele ritualuri și superstiții s-au transformat în tradiția, valorile și credințele unui popor, cele care au dat culoare vieților tuturor și pentru câteva momente să ne scoată dintr-o rutină.
Cele mai încărcate de obiceiuri sunt nunțile, unde mai fiecare moment și întâmplare are o importanță, o valoare. De-a lungul timpului însă, pare că am mai uitat de importanța acelor momente.
De aceea, la o șezătoare într-o duminică acasă la bunica care e de prin părțile Moldovei, am vorbit despre nunta tradițională și datinile ce-o insoțesc și vă invit să o,,ascultăm’’:
-Povestește-mi, bunica, despre momentele dinaintea nunții propriu-zise. Cum se cerea fata în căsătorie?
-Ei bine, înainte erau baluri care se făceau din când în când duminica sau la sărbătorile mari. Înainte de acestea, băieții care erau de însurat mergeau acasă la fete și le întrebau la joc, iar dacă părinții se învoiau, fata pleca, iar flacăul avea obligația să o aducă și înapoi.
În timpul balului, se juca în perechi sau hore, se cânta, iar tinerii se puteau cunoaște mai bine. Dacă se plăceau, băiatul îi propunea fetei căsătoria, asta după ce a trecut ceva timp de când prieteneau amândoi, să nu crezi că după chiar primul bal.
După ce se întorceau acasă, băieții le spuneau părinților pe cine au cerut și dacă erau și aceștia de acord, aveau să se duca duminca următoare la pețit fata.
Pețitul e momentul când părinții băiatului, împreună cu acesta se duc la fată acasă ca să se înțeleagă cu familia fetei. Aici se urmăreau de fapt mai multe detalii despre fată și familia ei: să vadă daca e casa curată și dacă știa să-i primească bine, asta însemna că fata e gospodină, să vorbească de zestre, dacă fata vine cu ceva, să nu fie ,,casa nouă’’ goală și dacă se plăceau reciproc familiile, să se vorbească alte detalii despre nuntă.
-După pețit știu că urma alegerea nașilor. Cum se proceda?
-Asta era un moment important, deoarece nașii trebuiau să fie oameni buni, gospodari, cu buzunarul plin dacă se putea, și mâna largă.
Să fie oameni voioși si omenoși pentru că ei urmau să fie părinții de suflet ai mirilor. După cum se zic, așa tată așa fiu, așa era și cu nașii, ei urmând să-i formeze pe tineri, nu doar să le dea un dar la nuntă.
Când tinerii s-au gândit la cine să le fie nași, trebuiau să umple o sticlă cu cel mai bun rachiu și să meargă acasă la aceștia să-i întrebe dacă vor să le fie alături când își unesc destinele.
Dacă aceștia acceptau, tinerii dădeau vestea în sat despre nunta lor, iar nașii se puneau pe căutat muzicanți.
-Iar după alegerea nașilor începeau pregătirile pentru nuntă. În ce constau ele?
-După ce vestea s-a împrăștiat in sat, mamele mirilor căutau femei pentru ajutat la treabă și la pregătit mâncarea, casele nuntașilor, loc pentru petrecere, iar bărbații puțin mai ocupați decât femeile pregăteau băutura, muzica și ce mai era nevoie.
Iar vorba aia cu nunta de 3 zile și 3 nopți era cât se poate de adevărată. Cu o zi înainte mireasa cocea toți colacii pentru nuntă, mai ales cel ce urma să fie rupt deasupra capului ei, care trebuia să fie mare să ajungă bucățile la cât mai mulți nuntași, asta însemnând belșug în căsnicie.
Își pregătea zestrea cu mama și cu nașa, care cu cât era mai bogată, cu atat avea să fie și casa mai bogată.
Urmau ultimele petreceri ale tinerilor sarbătorite separat: petrecerea florilor acasă la fată, unde fetele se adunau și pregăteau florile ce aveau să fie puse în piept la nuntași, ele semnificând frumusețe și voioșie în noua căsnicie și nu erau puse oriunde, ci înfipte în pernele din zestrea fetei, ca a doua zi nuntașii să o aibă ce lăuda, iar acasă la băiat era sărbătorită ultima lui seara ca flacău.
-De ce nu se adunau să petreacă împreună?
-Era semn de rău augur. Mirele nu putea să vadă mireasa prea des, mai ales cu o seară înainte de nuntă, era ca o pată pe onoarea lor. Aveau o viața de stat împreună, puteau să stea separat 3 zile.
-Să înțeleg că a doua zi începea nunta propriu zisă. Care erau momentele cele mai importante?
-Muzicanții mergeau acasă la nași, de unde și pornea petrecerea. Muzica trebuia să răsune foarte tare, ca în tot drumul lor să sperie toate spiritele rele să nu se apropie de miri, nașii și invitații lor trebuiau sa chiuie și să zică strigaturi până acasă la mire.
Aici nașul îl pregătește pe mire, îl luau împreună cu toți invitații lui și porneau spre mireasă cu aceeași regulă: joc, cântec și strigături să alunge răul și să atragă binele și veselia lângă ei.
Când ajungeau la mireasă, pe mire la poartă îl așteptau vorniceii, care erau responsabili de nuntă și mireasă, pe care nu o puteau dădea așa oricum.
Mirele trebuia să-și ,,cumpere’’ mireasa după negocieri aprige cu vorniceii. Între timp, nașa o gătește pe mireasă, i se cântă miresei ca să-și ia rămas bun de la fosta ei viață de fată mare, de la casă și familia cu care se ierta ca să plece cu sufletul curat și împăcat la noua ei familie.
Se rupea colacul deasupra capului miresei și bucățile erau aruncate spre nuntași.
Urma o mică petrecere în curte la mireasă ca să alunge tristețea momentului când fata își părășeste casa. Alaiul de nuntă plecă de acum spre Starea Civilă sau Biserică, nu conta ordinea, tot cu mare zarvă, iar la un moment dat în fața miresei se punea o căldare plină cu apă pe care trebuia să o verse cu piciorul, iar asta ar însemna ca mireasa să nu mai poată veni înapoi, adică să nu aibă vreun motiv să se despartă de soțul ei.
După ultimele jurăminte rostite, când ies mirii, se aruncă cu orez sau grâu spre ei pentru mult belșug și avuție. Iar apoi urma petrecerea, unde nu era loc de fală și laudă cu lucruri materiale, cum e acum.
Lumea nu ținea să se laude cu haine scumpe sau bijuterii, era vorba doar de o petrecere încinsă bine, băutură bună și cât mai multă veselie. Nu se schimbau nuntașii de haine, mai ales mirii, cum e acum, nimeni nu dădea dar mai mare decât nașii, astea fiind considerate semn de rău augur.
Nu se punea loc de fală, să facă nunta la cel mai scump local, pentru ca banii ce aveau să-i primească tinerii la nuntă era considerat ca un ajutor din partea invitaților pentru a porni în viață.
Totul era legat de tradiția care urma să deschidă calea spre o viață fericită unor tineri.
După cum am văzut, simplitatea era echivalentul la fericire. Nimeni nu ținea cont de haine, localuri și alte lucruri, erau atenți la micile detalii, se bucurau de ele, de fiecare moment și repectau tradiția și obiceiurile, considerându-le cele ce aveau sa le aducă fericire ulterioară.
Vă invit la un experiment: cea mai reușită nuntă.
Când mergeți data viitoare la o nuntă, bucurați-vă cu sufletul și petreceți ținând cont de vechea tradiție si vechile valori, îndemnând pe toți la același lucru și comunicați-mi concluziile, să vedem ce elemente mai putem adăuga experimentului nostru.
Reportaj realizat de Felicia Chirica în localitatea Nichiteni, Județul Botoșani, pe bunica sa Chirica Elena. În vârstă de 80 de ani, bunica, de-a lungul vieții sale, în micuța localitate din părțile Moldovei, a avut parte de petreceri care par ca desprinse din vis, iar ca să nu trăim doar din amintirile bătrânilor a încercat să explice esența tradițiilor.
Autor: Andreea Inea, publicat la data 24.02.2021
Taguri: destin, prosperitate, casa
ÎNSCRIE-TE PENTRU A OBȚINE
10% WELCOME GIFT
LA ORICE COMANDĂ!