Teoria timpului lansează o ipoteză despre existența unei frecvențe a pământului

Timpul este obiectul de studiu pentru toți marii cercetători. Cum poate fi de folos omenirii găsirea răspunsului. Astrologia percepe timpul sub forma unui

Cuprins:

Nimic nu se pierde, totul se transformă
Biblia, un document plin de trimiteri la momentele astrologice
Existența unei frecvențe a Pământului

fractal.

DE INTERES: Astrograma personalizată pe zile de naștere se interpretează de astrolog

Ce este timpul? Răspunsul acestei întrebări a devenit de-a lungul timpului obiectul de studiu pentru toți marii cercetători, motiv pentru care considerăm că este necesară o paranteză pentru a explica faptul că Astrologia percepe timpul sub forma unui fractal (o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie, cel puțin aproximativ, o copie miniaturală a întregului).

Perioadele de cumpănă pe care le-a întâmpinat Geea (Terra) au fost menționate odată la 2000 de ani, când Nodurile Lunare trec dintr-un semn zodiacal în celălalt, femomen care aduce cu sine apariția unor noi ideologii. Totodată, aceste perioade de cumpănă se evidențiază și prin schimbări de relief, de atmosferă, de climă.

Nimic nu se pierde, totul se transformă

Ființa umană este ajutată de Univers în aceste momente de tranziție, prin intermediul informațiilor pe care le primesc unele persoane marcante din diferite domenii ale vieții, cum ar fi religie, știință, politică, economie, medicină etc. (printre personalitățile cele mai importante amintim pe Moise, Noe, Iisus, Buddha, Nikola Tesla etc.) Acestea au reușit să treacă bariera pe care noi o percepem a fi timpul, au înțeles că sufletul uman este etern și că nimic nu se pierde, ci se transformă.

Biblia, un document plin de trimiteri la momentele astrologice

Pentru a înțelege mai bine acest aspect, vom oferi un exemplu ce poate fi găsit în Biblie, un document plin de trimiteri la momentele astrologice. Cu toții am auzit de acea stea de la Betleem, însă puțini știu că între luna septembrie a anului 3 î.Hr. și luna mai a anului 2 î.Hr a avut loc un eveniment rar și anume, trecerea planetei Jupiter pe lângă steaua Regulus (din semul Leului) la mică distanță una de celalaltă.
Jupiter a retrogradat în direcția lui Regulus, pregătind astfel poporul pentru ceea ce va veni. De asemenea, momentul în care s-a întunecat Pământul atunci când Iisus a fost răstignit reprezintă o contribuție a Astrologiei prin fenomenul de „nuntă cosmică”, ce a fost amplificat de eclipsa de Soare.

Existența unei frecvențe a Pământului

Toate aceste teorii au fost puse cap la cap de către fizicianul german profesorul W.O. Schumann, de la Universitatea Tehnică din Munchen. În 1952 acesta lansează o ipoteză despre existența unei frecvențe a pământului, plecând de la premiza că între două sfere, una aflată la interior și una la exterior, se creează o tensiune electrică, întrucât Terra este încărcată negativ (fiind de formă yin) și ionosfera pozitiv. De aici rezultă că această teorie poate fi argumentată și matematic, iar ani de zile i-au fost necesari fizicianului pentru a o demonstra.

Analog acestor afirmații, dacă vom considera ca fiind activităţi specifice corpului nostru (ce se întâmplă cu sfera Pământului) ceea ce se înregistrează în jurul nostru ca ionosferă, ar rezulta că și noi avem o anumită frecvență. Să ne gândim numai la fulgerele care se manifestă în atmosfera terestră. De exemplu, în prezent, pe plan global au loc circa 1.000 de fulgere care reprezintă descărcări uriaşe de energie. Dacă facem o comparație, vom observa faptul că aceste impulsuri sunt generate în organismul uman de impulsurile nervilor.

„Pământul se comportă ca un uriaş condensator electric” – Schumann

SCHUMANN a considerat că „Pământul se comportă ca un uriaş condensator electric”. Atmosfera reprezintă un conductor slab, întrucât fulgerele sunt răspândite inegal pe glob, iar sarcina s-ar difuza în cca.10 minute. Aceste sarcini electrice permanente se manifestă într-o cavitate determinată de marginea Pământului, iar partea inferioară a ionosferei la aproximativ 55 km înălţime (unde de fapt se află și sateliți artificiali). Sarcina totală estimată ajunge la 500.000 Coulombi.

Rezonanţa Schumann este chiar acest ecou produs de fulgere şi a putut fi calculată matematic în anii 1952-1957. Studiul a mai scos la suprafață faptul că Pământul este un câmp electromagnetic, care vibrează pe diferite frecvenţe situate între 6 şi 50 de Hz.
Frecvenţele Schumann variază în funcţie de:
- intensitatea şi configuraţia câmpului magnetic al Pământului;
- compoziţia şi proprietăţile atmosferei;
- proprietăţile ionosferei.

În concluzie, Terra vibrează, dar ce rol are toată această teorie asupra timpului și cum poate fi de folos omenirii această descoperire? Răspunsul este simplu și foarte ușor de înțeles.

AFLĂ DESPRE:

Descoperă secretele astrologiei chineze